Psihoterapia şi consilierea adulţilor

Persoanele care vor să urmeze o psihoterapie sau solicită consiliere, o fac din mai multe cauze: se simt nefericite, neîmplinite, suferă de anxietate, depresii şi diverse afecţiuni psihosomatice.

Începând o terapie, cei care suferă încep să-şi înţeleagă şi să-şi accepte atât emoţiile proprii cât şi pe ale celor din jur. Treptat, anxietatea şi simptomele dispar, ei dobândesc o rezistenţă mai mare la tensiunile cotidiene. Totodată reuşesc să obţină acel echilibru şi confort psihologic necesare pentru a-şi gestiona eficient existenţa. O psihoterapie poate schimbă cu adevărat viaţa acelor oameni care au curajul şi perseverenţa să o urmeze. Pentru că, se ştie, eşti fericit atunci când devii stăpân pe propriul destin, indiferent de circumstanţe.

Ce este o psihoterapie?

Psihoterapia psihanalitică este o formă de  tratament prin cuvânt. Ea este de un real ajutor în situaţiile în care te simţi mereu stresat, când nu mai faci faţă emoţiilor, când ai eşecuri repetate în relaţiile de cuplu sau la serviciu, nu te mai înţelegi cu propriii copii. În mod frecvent aceste dificultăţi iau forma unor grave simptome fiziologice: migrene, nevralgii, insomnii, ulcere, alergii, febră, dureri musculare etc. Iar într-o psihoterapie sunt abordate atât tulburările emoţionale, cât şi cele psihosomatice, adică fizice. Persoanele care se decid să urmeze o psihoterapie o pot face din diverse motive – suferă de atacuri de panică, anxietate, depresie, fobii, TOC (tulburare obsesiv-compulsivă), nervozitate excesivă. Tot mai multe aspecte ale vieţii le frustrează şi le fac nefericite.

În psihoterapia psihanalitică pacientul vorbeşte deschis despre suferinţele sale, face asociaţii libere, îşi analizează visele. Iar psihoterapeutul îl ascultă în mod activ, încurajându-l sa se autocunoască şi să-şi investigheze reacţiile şi emoţiile. Dânsul face interpretări şi comentarii pertinente, bazându-se pe discursul pacientului. Pe parcursul şedinţelor, clientul (pacientul) reuşeşte să dobândească mai multă încredere şi stimă faţă de sine ca să-şi rezolve problemele vitale şi, în final, să se elibereze de suferinţă.

Ce este o consiliere psihologică?

Consilierea psihologică este o intervenţie comportamental – cognitivă de durată scurtă sau medie. În cadrul ei sunt conştientizate şi analizate comportamentele problematice ale clientului. Scopul unei consilieri constă în identificarea şi punerea în valoare a capacităţilor de autoapreciere, comunicare şi socializare. Sunt abordate şi alte aspecte importante cum ar fi: analiza unor clişee de gândire negativă, reacţiile şi emoţiile exagerate, complexele de inferioritate, lipsa empatiei în raport cu cei din jur. În cadrul ei vor fi verbalizate şi investigate situaţiile conflictuale din prezent prin prisma evenimentelor din trecutul pacientului. O consiliere psihologică nu va fi confundată cu tratamentul  medicamentos al tulburărilor mentale.

Care e diferenţa dintre consilierea psihologică şi psihoterapie?

Consilierea psihologică presupune autocunoaşterea şi ameliorarea dificultăţilor emoţionale şi de comportament. Ea se deosebeşte esenţial de consilierea educaţională care este centrată pe probleme de educaţie şi carieră. E bine de reţinut că o consiliere psihologică nu este o psihoterapie. Ea poate fi de competenţa unui psiholog simplu, iar o psihoterapie poate fi condusă numai de către un psihoterapeut cu pregătire specială. Consilierea este de durată scurtă şi se bazează pe realitatea de „aici şi acum”. Poate fi acordată de către un psiholog sau un psihoterapeut. Iar o psihoterapie poate să dureze de la câteva luni la câţiva ani. Scopul acestei intervenţii majore constă în eliminarea treptată a simptomelor. Urmând o psihoterapie, persoana se poate vindeca pentru totdeauna de problemele sale. Iar aceasta, evident,  necesită timp şi perseverenţă . Psihoterapeutul-psiholog are toate competentele şi atribuţiile unui consilier psihologic.

Cine este psihoterapeutul?

1. Un specialist în psihologie, care, pe lângă profesia de psiholog şi eventual un masterat de 2 ani, are şi o instruire specială într-o formă sau alta de psihoterapie.
2. Medicul psihiatru care, având o facultate de medicină şi specializarea în psihiatrie, a studiat şi a practicat suplimentar într-un anumit domeniu al psihoterapiei.

Când crezi că ai nevoie de psihoterapie?

Atunci când cu bună seamă ai epuizat toate resursele psihice pe care te-ai bazat ca să-ţi rezolvi problemele. Atunci când ajungi să realizezi că nu te mai poţi descurca de unul singur. La fel de motivat eşti atunci când ai încercat tot felul de tratamente şi medicamente pentru simptomele de care suferi, când ai consultat medici din diferite domenii care nu ţi-au fost de ajutor. Şi când poate nu mai faci faţă, fizic şi emoţional, unei separări de partener, unui divorţ dureros, când ai pierdut pe cineva apropiat şi încurajările prietenilor nu au nici un efect. Obosit de suferinţă şi decepţii, poate că este momentul să te adresezi unui psihoterapeut?

Cât timp îţi ia o psihoterapie?

De fapt nu există un răspuns univoc la această întrebare. Fiece psihoterapie este strict individuală. Unele persoane au nevoie doar de câteva şedinţe de consiliere, altele de câteva săptămâni sau luni. Iar altele, cu probleme complexe, pot merge şi câţiva ani la psihoterapie. Durata ei mai depinde şi de forma de lucru pe care o veţi alege împreună cu psihoterapeutul.

Timpul dedicat unei terapii diferă de la om la om, în funcţie de gravitatea problemelor. O persoană trebuie să fie suficient de motivată ca să se implice în această investigaţie psihologică dificilă, dar atât de benefică. Iniţial, este greu de prognozat de cât timp va fi nevoie pentru eliminarea suferinţei. Până la urmă, pacientul este cel/cea care decide când poate să finalizeze atunci când efectele psihoterapiei se fac simţite.

Dacă mi se propune o psihoterapie – e grav?

Înseamnă că aveţi nevoie de ajutorul unui specialist pentru a găsi cauzele durerii sufleteşti la care sunteţi supus. A accepta o psihoterapie poate fi un pas decisiv în tratarea simptomelor psihosomatice, a depresiei, a suferinţei care vă copleşeşte. Nu e simplu să iei o decizie atunci când e vorba de un asemenea angajament important. Dar există, oare, o altă cale? În psihoterapia psihanalitică se lucrează cu o frecvenţă de 2 şedinţe pe săptămână.
Reţineţi: pentru fiece suferinţă există o soluţie, chiar daca la moment sunteţi cu totul de altă părere.

Care sunt cele mai cunoscute forme de psihoterapie?

Există cel puţin opt forme principale de psihoterapie:

  • Psihanaliza
  • Psihoterapia de orientare psihanalitică
  • Psihoterapia de orientare existenţialistă
  • Psihoterapia de orientare cognitivă
  • Psihoterapia de orientare umanistă/de susţinere
  • Psihoterapia comportamentală
  • Psihoterapia de scurtă durată (Brief Therapy)
  • Psihoterapia sistemică (incluzând terapia familială şi de cuplu).

Ce este o alianţă terapeutică?

Alianţa de lucru între psihoterapeut şi pacient are o dinamică pozitivă pentru ca ambii depun efort ca să îmbunătăţească starea de lucruri. Totuşi o relaţie terapeutică nu este o relaţie amicală. Ea este totalmente o relaţie profesională. Etică psihoterapeut – pacient impune limite stricte. Încălcarea lor va fi în detrimentul terapiei, a pacientului, a psihoterapeutului. Totodată psihoterapia nu presupune o interacţiune rece sau formală între două persoane. Psihoterapeutul oferă pacientului un spaţiu sigur, confidenţial în care acesta are acces la sentimentele sale, îşi analizează dificultăţile. Specialistul nu oferă sfaturi, sugestii, ci acompaniază  cu empatie pacientul pe drumul autocunoaşterii. Aici fiecare persoană va fi încurajată să găsească răspunsuri la dilemele vieţii sale.

Psihoterapia – cât de confidenţială e?

Şedinţele de psihoterapie şi consilierea sunt absolut confidenţiale. Aceasta prevede codul deontologic de care se conduc psihologul, psihoterapeutul. Dacă nu li s-ar garanta acest lucru, oamenii cu greu ar mai recurge la consiliere sau psihoterapie. Pentru că atunci comunicarea sinceră dintre omul care suferă şi psihoterapeut – nu ar mai fi posibilă. Se face excepţie doar în situaţiile când terapeutul este convins că pacientul vrea să-şi facă rău sie sau persoanelor din jur.

Ce este psihiatria?

Psihiatria este o ramură a medicinii care se îngrijeşte de prevenirea, diagnosticarea, tratamentul şi reabilitarea persoanelor cu maladii psihice grave cum ar fi: schizofrenia, paranoia, psihoza maniaco-depresivă. Pacienţii afectaţi sunt de regulă internaţi în spital, apoi tratamentul este continuat la domiciliu. Este o abordare medicală, unde se iau în consideraţie şi factorii biologici, psihologici, culturali, mediile familiale şi educaţionale. Luate împreună, acestea contribuie la declanşarea bolii.

O tulburare psihiatrică este tratată în mod expres şi pe termen îndelungat cu medicamente. Totodată pacientul este susţinut de către medicul psihiatru prin consiliere şi elemente de psihoterapie. Iar în afecţiunile psihologice (nevrozele) care nu sunt de domeniul psihiatriei, cea mai efectivă şi mai indicată metodă este psihoterapia.
Adevăratele psihoze (schizofrenia, paranoia, psihoza maniaco-depresivă) sunt afecţiuni cronice şi deocamdată nu se vindecă, iar simptomele lor pot fi doar ameliorate cu ajutorul medicamentelor. Pe când tulburările nevrotice (nepsihiatrice), cum ar fi depresia, atacurile de panică, anxietatea, tulburările obsesiv – compulsive (TOC), bulimia, anorexia şi altele se tratează cu succes prin psihoterapie.

Un psihoterapeut sau un psihiatru?

Psihologul sau psihoterapeutul pe care îl veţi întâlni în cabinet este absolvent al unei facultăţi de psihologie şi este specializat fie în psihologie clinică, fie în consiliere psihologică sau psihoterapie. Un psihoterapeut poate avea şi studii de masterat într-unul din domeniile aplicative ale psihologiei (psihoterapie analitică, psihanaliză, psihologie comportamentală etc.). Psihiatrul a studiat la o facultate de medicină ceea ce îl acreditează să prescrie medicamente. Dânsul consultă şi stabileşte un diagnostic, scrie reţete, dar poate să practice în acelaşi timp şi psihoterapia – ceea ce presupune studii suplimentare. Un psihiatru este în primul rând medic şi tratează persoanele cu afecţiuni psihice  grave – schizofrenie, paranoia, psihoză maniaco-depresivă etc, utilizând medicamentele. De fapt psihiatria şi psihologia adeseori se completează reciproc. Şi o ştiinţă şi alta contribuie la ajutorarea persoanelor cu dificultăţi psihologice. Într-o psihoterapie starea pacientului poate fi susţinută temporar şi cu medicamente prescrise de către psihiatru. Dar atât psihoterapia, cât şi tratamentul medicamentos nu fac miracole imediate deoarece  recuperarea psihologică necesită timp, răbdare şi efort din partea pacientului şi specialistului.

→ Consiliere psihologică pentru femeile însărcinate